Timp de citire: 3 minute
Cum (poate că) a început
„Nota 10” sau ”Nota 10*” scrise cu cerneală roșie, în colțul de sus al lucrării de control. Îți mai aduci aminte de ele?! Dar de sentimentul de mândrie cu care anunțai nota acasă și comentariul pe care îl primeai: ”Bravo! Vezi că se poate?!”, de ele îți mai aduci aminte?!
Dar de nota 8 sau 7, îți mai aduci aminte?! Ele nu erau însoțite de sentimentul de mândrie care aparent însoțea numai nota 10, ci de gânduri de felul: ”Lasă că X a luat 6 și lui Z i-a dat doar 5…” Apoi, anunțul făcut acasă, cu o voce din care lipsea entuziasmul: ”Mi-a dat 7 la lucrarea de la mate.” Moment la care, comentariul pe care îl așteptai, unul prin care să ți se transmită ideea că te-ai descurcat bine, lipsea. Sau primeai chiar unul în sens negativ.
Peste ani, în activitatea pe care o desfășori, vrei să faci totul perfect. Când se întâmplă să uiți o virgulă, să lipsească o literă prin vreun document, să capsezi așa, mai aiurea 3 foi de hârtie sau când ideea ta este trecută cu vederea, adică atunci când nu iese totul perfect, te enervezi, pur și simplu nu suporți. Ar fi trebuit să fie perfect, ar fi trebuit să iasă perfect, ar fi trebuit să… sau să…, nu?!
Nota 10 sau nota 10* întârzie să mai apară. Mai mult, pare că nu mai poate fi atinsă. Ești tot mai stresat(ă) și parcă nimic nu te mai mulțumește. Ce este de făcut…?!
Poate, din propria istorie, recunoști anumite părți în ce am scris mai sus.
Ceea ce am scris, pleacă de la experiențe pe care mulți dintre noi le avem în anii de formare, experiențe care s-au încheiat. Totuși, perspectivele, convingerile pe care le-am dezvoltat în urma unor astfel de experiențe, poate au rămas cu noi și încă nu am observat că ne blochează. Sau, într-o ipoteză ceva mai neplăcută, poate chiar ne dăunează, generându-ne stres.
Rândurile care urmează ne pot fi de folos în conștientizarea unor aspecte și – de ce nu?! – dacă este cazul, în a face pași în gestionarea perfecționismului.
Factori care pot influența dezvoltarea și manifestarea perfecționismului
Perfecționismul este tendința de a căuta perfecțiunea și de a avea standarde extrem de ridicate în legătură cu propria performanță, însă și față de ceilalți.
Acesta poate fi rezultatul interacțiunii multiplilor factori și fiecare dintre noi avem o combinație unică de factori.
Câțiva factori importanți care pot influența dezvoltarea și manifestarea perfecționismului sunt:
- Factori genetici și biologici – există studii care sugerează că tendința de a fi foarte conștiincios sau autodisciplinat are și o componentă genetică;
- Mediul socio-cultural – regulile și valorile societății pot juca un rol semnificativ în perfecționism. În culturile, mediile de lucru în care se pune accent pe performanță, succes și apreciere externă, indivizii pot fi mai susceptibili să dezvolte tendințe perfectioniste.
- Experiențele personale – experiențe dificile din copilărie, experiențe profesionale sau academice în care, de exemplu, feedbackul negativ este frecvent, pot influența tendințele perfecționiste. Mai mult, perfecționismul se poate dezvolta și ca un mecanism de apărare pentru evitarea criticii și a respingerii.
Recunoașterea acestor factori ne poate ajuta la înțelegerea mai profundă a perfecționismului și la dezvoltarea de strategii utile, adecvate pentru a-l gestiona.
Relația dintre perfecționism și stresul profesional
Spuneam în articolul Ce poți face pentru a încheia ciclurile de stres că stresul sau modul în care ne adaptăm la o situație dificilă i-a ajutat pe oameni să supraviețuiască. Și, ca să parafrazez începutul aceluiași articol, chiar și după mii de ani, creierul nostru nu face deosebirea între:
– un tigru care vrea să ne atace sau
– în cazul perfecționismului, așteptările nerealiste pe care ni le setăm sau autoexigența extremă. Și, o astfel de situație în care credem că succesul depinde de atingerea perfecțiunii, ne va genera cu siguranță mult stres.
Astfel, persoanele care au tendința de a căuta perfecțiunea își pot impune așteptări nerealiste atât în ceea ce îi privește, cât și în ceea ce îi privește pe ceilalți, pot fi foarte autoexigenți, considerând că succesul este reprezentat de atingerea perfecțiunii.
Însă, cum spuneam, această perspectivă, această abordare poate genera stres. Cum?! Pentru că vine însoțită de teama de a nu fi suficient de bun(i) sau de a nu îndeplini standardele impuse.
Mergând mai departe, în situația în care acest stres nu este gestionat, poate deveni stres cronic, scenariu în care ne poate afecta sănătatea psihică și fizică.
Epuizare, anxietate, depresie, probleme de sănătate fizică – iată doar câteva dintre formele pe care le poate lua.
Pe plan profesional, stresul poate duce la scăderea productivității, la control excesiv, la critică, la scăderea concentrării și la erori în munca desfășurată. Ceea ce – putem să recunoaștem – că este întrucâtva ironic: perfecționismul, dorința de a face totul perfect, ne duce în punctul în care nu ne mai putem concentra, greșim și, nu în ultimul rând, ne afectează relațiile cu ceilalți.
Câțiva pași care ne pot fi utili în a rescrie scenariul perfecționismului
Și admițând că lucrurile stau așa, adică că avem tendința de a căuta perfecțiunea, ceea ce ne generează stres, poate ne vom întreba: Ce putem face? Putem rescrie acest scenariu în care perfecționismul poate ajunge să ne afecteze bunăstarea fizică și psihică, relațiile cu ceilalți?!
Da, există lucruri pe care le putem face pentru a rescrie acest scenariu.
Un prim pas este să recunoaștem, să conștientizăm că avem această tendință de a căuta perfecțiunea, de a avea așteptări nerealiste de la noi și/sau de la ceilalți, de a avea o exigență extremă față de noi și/sau față de ceilalți.
Un al doilea pas pe care putem să-l facem este să ne stabilim așteptări realiste și să ne dezvoltăm o gândire flexibilă, rațională. Astfel, putem:
- Să practicăm acceptarea necondiționată a propriei persoane.
- Să acceptăm faptul că unele lucruri pot fi bune și fără a fi perfecte.
- Să ne recunoaștem valoarea și efortul pe care îl facem.
Un alt pas este să căutăm să menținem un echilibru între viața profesională și cea personală. Să acordăm atenție sănătății și timpului liber.
Nu în ultimul rând, mediul de lucru este un alt element pe care nu putem să-l uităm și de care este bine să fim conștienți.
Mediile de lucru în care ne simțim acceptați și susținuți sunt cele în care se pot dezvolta culturi ale învățării, al acceptării eșecului ca oportunitate de a învăța din greșeli, în care se susține comunicare deschisă și relațiile sănătoase între colegi.
Așadar, organizațiile (companii, instituții sau organisme ale diverselor profesiilor) joacă și ele un rol semnificativ în gestionarea perfecționismului și a stresului profesional, pentru că, așa cum ne spune poetul: ”No man is an island…” (John Donne).
În loc de concluzie, o invitație: să căutăm excelența și nu perfecțiunea!
Excelența și perfecțiunea sunt două lucruri diferite.
În finalul acestui articol, dacă îți dorești o viață împlinită, îți adresez invitația de a îmbrățișa un standard de excelență. Beneficiile sale sunt multiple! Excelența presupune un standard înalt de performanță, căutarea constantă a îmbunătățirii și creșterii cu focus pe progres și învățare din greșeli, o gândire flexibilă, adaptabilă, menținerea unui echilibru între viața personală și profesională.
În antiteză, perfecționismul presupune: îmbrățișarea unui standard nerealist, inflexibil, imposibil de atins, gândire rigidă în care nu sunt acceptate greșeli și imperfecțiuni, critică dură, rezultatele nu sunt niciodată suficient de bune, deși alții ar vedea lucrurile diferit, sacrificiul unor aspecte ale vieții personale care pot afecta sănătatea și bunăstarea generală a persoanei.
Evident, alegerea ne aparține fiecăruia în parte.
Până la următorul articol, stay curious!
