Timp de citire: 5 minute
Scriu la câteva ore după un eveniment pe care l-am trăit cu multe emoții.
Scriu acum, pentru că în trecerea inevitabilă a timpului, emoțiile… zboară, chiar dacă amintirea a ceea ce am simțit rămâne profund ancorată undeva, în interiorul meu. Cuvintele mele pot conține emoțiile pe care le simt de fiecare dată când îmi acord timpul de a scrie cât mai aproape de evenimentul emoționant, însă le pot conține doar până la un punct. Și este bine că este așa. Emoțiile sunt pentru a fi trăite, simțite ca mai apoi să rămână într-o istorie afectivă pe care mi-o doresc cât mai sănătoasă de acum înainte.
Evenimentul?! Unul muzical, după cum se vede și din fotografii.
Luasem biletele in decembrie 2019. Concertul a fost anunțat pentru 2020. A venit pandemia… concertul a fost reprogramat pentru 2021. În 2021, s-a reprogramat pentru 2022.
Și… fast forward… iată-mă în 2022. Un an deosebit de interesant…
Apoi, iată-mă în dimineața zilei de 01 septembrie 2022… adică, ieri.
Erau aproape trei ani de când luasem biletele… Trei ani în care lumea s-a schimbat, fiecare celulă din corpul meu s-a schimbat… Eu m-am schimbat suficient de mult ca să înțeleg că am nevoie de emoții pozitive. De multe emoții pozitive!
M-am născut într-o Românie a fricii, care are șanse de a fi stârpită doar printr-o muncă interioară asiduă, iar pandemia a însemnat doar frică adăugată unei frici constitutive. Unde își poate avea muzica locul în istoria aceasta? Îl are, pentru că a alinat, m-a alinat. A alinat generații întregi. Este emoție, energie, manifest… A fost și este o formă de terapie. Mai exact, meloterapie.
Deși am participat la câteva evenimente după ce restricțiile s-au mai îmblânzit, concertul de ieri este primul din seria concertelor mari la care merg. Din perspectiva mea, ce îl face deosebit de orice alte evenimente la care am participat până acum este timpul… suspendat, scurs între public și artist – l-am trăit cu toții, despărțiți, dar totuși apropiați, cu gândul la o viitoare întâlnire în care ne vom bucura reciproc – timp în care viața s-a schimbat profund.
Dar să revin la ziua de ieri!
Am înțeles dis-de-dimineață că timpul va trece suficient de repede, pentru ca seara să treacă și mai repede. Gândindu-mă acum… dacă aș fi avut posibilitatea să mă închid într-o capsulă temporală cu această experiență, aș fi făcut-o, doar pentru a o reține încă pentru o vreme și a o lăsa să se disipeze ceva mai târziu… Dar… nu se poate. Trăim în direct, cu emoțiile la purtător și gândurile aferente! Posibil că așa este cel mai bine.
În drum, spre Sala Polivalentă, pulsul meu era către 121, în condițiile în care… stăteam pe bancheta unui mijloc de transport. Nu arăta prea bine… M-am gândit că o pastilă pentru inimă ar fi fost bună, dar era prea târziu… Am continuat aventura pe principiul: ”Fie ce o fi… Dacă îmi explodează inima, este un moment perfect!” Dar… a rezistat! Cred că mai avem ceva concerte de văzut împreună 😊
Și… am ajuns! Sala Polivalentă, pe lângă care trecusem de multe ori în acești ani, era… altfel. Ne primea pentru concert!
Intrând, am conștientizat ce dor îmi era de… a fi cu cei pe care îi simt… de-ai mei… iubitori de frumos, îndrăzneți, curioși… în sensul cel mai bun, sănătos, nu intruziv. Am admirat de undeva, de sus, holul cel mare, prin care oamenii intrau, rând pe rând… Dorul de acești semeni am înțeles că era suficient de mare… ca să-i dau voie să fie. Am înțeles de ceva vreme că ce zăvorâm și nu trăim sau ceea ce nu spunem, nu ne face bine.
Despre concert?! ⇓
Concertul a fost superb. Am trăit fiecare piesă. Artistul a fost la fel de emoționat, precum a fost și publicul. Un public care, poate, la început a părut puțin distant, dar care – pentru că altfel nu se putea – a fost prins în vraja și energia muzicii destul de repede.
Eu? Eu am luat energia faină a clipelor de aseară și am pus-o bine… cam cât să fie suficientă pentru următorul mileniu… sau măcar până la următorul mare concert live 😊
În energia muzicii, am înțeles câteva lucruri extraordinare despre mine și drumul meu. Momentele ”Aha!” se întâmplă peste tot și ce bine este când se întâmplă. Și sunt unele care… ne dau putere! Iar când muzica le acompaniază, experiența interioară trăită în cel mai profund sens pozitiv se fixează pentru totdeauna, având capacitatea de a ne alina, vindeca.
Cam așa a fost… Dar… nu am spus cine este artistul, așa-i?!
David Garrett într-un turneu intitulat într-un mod extrem de emoționat pentru mine – o definiție pentru timpul pe care l-am trăit cu toții sau pentru alte etape din viețile noastre și – de ce nu? – chiar o concluzie cu sens profund: ALIVE.
Cam așa a fost… Doza mea de meloterapie… după pandemie
Vă îndemn să mergeți la concert – merită să descoperiți un instrumentist de excepție care transmite emoție și energie din cea mai faină, să mergeți la concerte, în general și să ascultați cât mai multă muzică bună, pentru că este una dintre minunile acestei lumi.
Până data viitoare… îndemnul meu rămâne același: Stay curiouS 🤓
© Fotografii concert ALIVE, 01 septembrie 2022, Sala Polivalentă, Cluj-Napoca.
