De câteva zile încerc să dau formă câtorva gânduri pe care le am cu privire la schimbări, (suntem conștienți că sunt necesare, cum se întâmplă, ce presupun, cum le percepem etc.)
Deși ideile îmi vâjâiau prin cap, nu am fost mulțumită de ce iese efectiv în scris.
Și nu pentru că ideile nu erau atractive (zic eu), ci pentru că nu mă regăseam în ceea ce scrisesem.
Așa mi-am adus aminte de o întrebare adresată de un student unui profesor de la una dintre universitățile americane. Studentul l-a întrebat cum poate ști că este autentic atunci când se exprimă, când se adresează altor persoane. Iar profesorul i-a răspuns că ar fi autentic în ceea ce exprimă atunci când, adresându-se, exprimându-se, s-ar simți puternic (nu slăbit de puteri) și ar simți cum pământul prinde formă sub tălpile picioarelor lui.
Mi-a plăcut răspunsul și am rezonat cu ideea, iar pentru că nimic din ce tastam nu prindea formă, în cele din urmă am abandonat. Între timp unele evenimente care au avut loc, m-au ajutat și mi-am clarificat că nu ideile pe marginea cărora doream să scriu îmi dădeau de furcă, ci perspectiva din care abordam subiectul îmi făcea procesul dificil. Perspectiva aceea nu mai era actuală pentru mine.
Așa că era timpul să o las să moară și să adopt o perspectivă cu care rezonez și care pusă în cuvinte s-ar rezuma în esență la următoarea idee: schimbările sunt oportunități de dezvoltare personală.
Pentru că subiectul schimbărilor este amplu, mă gândesc să tastez o mini-serie de gânduri pe marginea schimbărilor, iar primul episod debutează mai jos și rezultă în urma unei situații recente care mi-a relevat importanța întrebărilor atunci când vrei să schimbi ceva, să îmbunătățești, să corectezi.
De multe ori, poate furați de agitația cotidiană, ocupați cu tot felul de lucruri (sau pretinzând că suntem ocupați), suntem destul de neatenți la gândurile noastre, la asocierile pe care le facem și la rezultatul acestora: cum ne simțim. Și unele zile trec în acest mod, în care suntem prinși în plasa propriilor noastre gânduri.
Când suntem la începutul unei cariere, cu atât mai mult. Vrem să dovedim că putem, că știm, că facem față, că avem răspunsuri, că acționăm prompt. Iar când întâmpinăm dificultăți, ne lăsăm pradă gândurilor negative care parcă vin ”la foc automat”, însoțite de emoții care ne blochează.
Nu schimbăm nimic, iar zilele… trec.
Le luăm de bune și pe bune, pentru că sunt gândurile noastre. Iar peste emoții trecem ”eroic” sau le suprimăm că oricum sunt incomode. De vorbit despre ele… nici atât, pentru că oricum apreciem că ele sunt cele care ne generează gândurile și nu invers.
Și așa… gândurile noastre negative încep să se împietrească, formând diverse ziduri în mintea noastră, ziduri pe care nici nu le observăm, așa cum nu observăm că devenim blocați de ele.
Dar dacă am fi atenți la ele, la gânduri? Dacă le-am … testa? Dacă ne-am opri și ne-am da câțiva pași înapoi ca să vedem bine câte un zid care nici nu știm când l-am creat? Și dacă am face ceva simplu de tot, cum ar fi de exemplu să-l observăm cu curiozitate și să ne dăm voie să face niște …uși spre schimbarea modului în care gândim, punându-ne întrebări:
OK și dacă se întâmplă așa, ce? Cât de insuportabil ar fi? Ce dovezi am că este așa cum mă gândesc? OK și dacă chiar vor crede așa despre mine, ce? Ce spune aceasta despre mine?
Întrebările sunt una dintre modalitățile în care schimbarea poate începe.
Ori de câte ori avem curiozitatea de a ne pune întrebări cu privire la ce gândim înspre noi sau înspre alții, la cum ne simțim, adăugăm perspectivei vechi de a gândi posibilitatea unor perspective noi care ne pot modifica starea, deci emoțiile.
Hai să ne punem întrebări legat de ce gândim și cum ne simțim, pentru că schimbarea perspectivei stă în puterea fiecăruia dintre noi. Și azi… poate fi ziua potrivită din care schimbarea poate începe.
Până data viitoare… Stay curiouS 🤓
P.S.: În coaching sunt folosite cu precădere întrebările deschise pentru a genera soluții și a facilita schimbări 🤓 Iar întrebarea potrivită dincolo de impactul pe care îl poate genera, transmite celui căruia îi este adresată că este ascultat și auzit.
Concept și foto © A. Cosma
