Este vremea unui nou început de an universitar; este vremea examenelor profesionale; este vremea în care parcursuri academice sau profesionale încep sau urmează să treacă la un alt nivel. Ar fi de dorit și de preferat, unul mai bun.
În acest context, m-am gândit că este și vreme bună pentru a scrie un prim material dintr-o serie dedicată secțiunii Coaching pentru juriști®. Iar acest început include în mod necesar câteva gânduri pe marginea unui subiect pe care eu îl apreciez important: valorile personale, valorile profesionale și/sau valorile cultivate de mediul de lucru. Cu atât mai mult cu cât, trăind (și) în vremea taberelor pro și contra, poate fi important să ne aplecăm asupra esenței lucrurilor, esență care se află și în deciziile pe care suntem obligați să le luăm. Până la urmă, deciziile pe care le luăm spun ceva și despre noi și despre valorile pe care le promovăm sau reclamăm că le promovăm.
Pregătindu-mă pentru această scurtă scriere pentru blog, am parcurs unele materiale care tratau aspecte cu privire la valori, la echilibru viață-profesie/job.
Apoi, mi-am dat seama că în încercarea de a mă documenta, nu aveam în vedere ceva care poate fi relevant și la care este important să fac apel: propria mea experiență de viață, propria mea experiență profesională care mi-au relevat câteva lucruri despre (ne)cunoașterea valorilor personale și profesionale și/sau ale mediului de lucru.
De la finalizarea facultății (au cam trecut ceva ani…), în orice ocupație sau profesie m-au dus pașii, nu am perceput o preocupare reală în ceea ce privește acest subiect. Poate pentru că pare la prima vedere puțin mai teoretic, nu prea practic și aproape deloc material. Sau poate pentru că în anii în care eu am început să lucrez efectiv, erau mult mai puține informații cu privire la multe dintre subiectele care între timp s-au dovedit importante pentru viețile noastre.
Între timp, unele organizații/companii au dezvoltat culturi proprii și – în teorie, cel puțin – în cadrul interviurilor de angajare se pune accent pe curiozitatea candidatului față de valorile organizației în cadrul căreia își dorește să lucreze, cât și pe cunoașterea valorilor personale ale candidatului. Iar acest interes nu este unul lipsit de motive.
Dar ce sunt ”valorile personale”? Adică, cum le putem defini?
Nu voi reda nici definiții, nici teorii pe care diverși autori sau experți le-au formulat într-un domeniu sau altul, pe care, de altfel, vă îndemn să le căutați și să le studiați. Sunt la depărtare de o simplă căutare, pe internet. La aceeași depărtare de voi sunt și diverse instrumente care vă pot ajuta în a vă descoperi sau defini valorile personale, unele dintre acestea fiind utilizate și în sesiunile de coaching pentru stabilirea valorilor.
Voi încerca o definiție, hai să-i spunem, personală, cu nuanță juridică, pentru că limbajul juridic este terenul nostru comun, definiție care afirmă că:
Valorile mele sunt pentru mine un cod personal, intern pe care îl am în vedere atunci când decid, acționez, mă comport. Unele dintre aceste valori le-am dobândit din mediu (de exemplu, disciplina), iar altele le-am ales (de exemplu, dezvoltarea personală). Aș spune însă că, mediul are impactul lui chiar și în ceea ce privește valorile alese.
Dincolo de ceea ce sunt valorile, ceea ce am observat și am experimentat a fi un aspect foarte important în legătură cu acestea, ar fi următorul:
Valorile pe care le practic – cele pe care le pot extrage din acțiunile și comportamentele mele – ar fi bine să fie aceleași cu valorile teoretice, adică cele pe care reclam că le am sau că le-am ales sau pe care spun că le urmez, pentru că dacă nu este așa, o reevaluare poate fi potrivită.
Dacă ai ajuns până aici cu lectura, poate te întrebi:
De ce ar fi important să știu care sunt valorile mele personale? Sau ce se întâmplă când nu le cunosc?
Iată, din aceeași personală și proprie perspectivă, 3 motive – nu neapărat în ordinea de mai jos:
- În fiecare zi, este necesar să luăm decizii. Când știu care sunt valorile mele, deciziile sunt mai ușor de luat.
- Am (mai multă) claritate, mai multă motivație și energie, știu care este sensul meu, care sunt țelurile mele, ce acțiuni ar fi bine să fac sau să nu mai fac și ce rezultate îmi doresc. Cu alte cuvinte, mă simt în control în ceea ce privește viața mea.
- Atunci când îmi cunosc valorile și trăiesc în concordanță cu acestea, le voi onora și nu voi acționa împotriva acestora. Sau cel puțin, voi încerca să nu acționez împotriva acestora. Iar așa, voi evita multe dintre conflictele interioare, consumatoare de energie.
Revenind sau ajungând la domeniul dreptului, în care juriștii activează, când spunem ”drept”, spunem ”respect”, ”echitate”, ”dreptate”, ”adevăr” – toate acestea fiind valori deosebit de importante. Însă aceste valori nu pot fi separate de om, întrucât dreptul are un profund caracter social (”ubi societas, ibi jus”, ”ubi jus, ibi societas”). Astfel, din perspectiva mea, când spun ”drept”, spun și ”bine” în sens social, în sens larg, în sens general.
Mergând apoi către profesiile juridice din România, acestea au fiecare rolul și scopul propriu, fiind reglementate de norme specifice pentru exercitarea lor. În aceste norme, se regăsesc principiile fundamentale pe care profesiile trebuie să le respecte, principii din care pot fi extrase valori profesionale.
Unele principii, unele valori sunt bineînțeles specifice pentru fiecare profesie, însă dincolo de necesare diferențe, o valoare – cel puțin – este sau ar trebui să fie comună tuturor și să unească domeniul și practicienii: principiul legalității, al respectării legilor.
Acestor valori specifice fiecărei profesii juridice, li se (mai pot) adăuga o serie de valori practice, reale pe care cei din domeniu le pot extrage din mediul în care își desfășoară efectiv activitatea, valori cultivate de acel mediu.
Există o legătură între valorile personale și cele profesionale, cele ale mediului de lucru? Sau niciuna?
Pentru a încerca un răspuns, o să fac trimitere la articolul din 02 septembrie a.c., intitulat ”The Secret to Happiness at Work” (disponibil pe website-ul The Atlantic), în care Arthur C. Brooks, profesor la Harvard Business School, menționează că cel mai bun job este acela care se potrivește valorilor tale, viceversa fiind la fel de adevărată, în special, atunci când valorile personale au o semnificație morală, filosofică sau spirituală.
Dacă ne dorim o situație în care ambele părți să obțină ceea ce își doresc, nu o putem crea în lipsa unei concordanțe între cuplul valori personale – valori profesionale.
Deci, una dintre premisele unui parcurs profesional împlinit, în care atât omul, cât și profesionistul să se regăsească, este existența unei concordanțe între valorile personale și cele profesionale, respectiv ale mediului de lucru. Neconcordanțele între acestea se traduc în situații de conflict (interior, în primul rând), existând o strânsă legătură între burn-out și activitatea profesională sau locul de muncă unde ne simțim în conflict cu cele mai intime convingeri, în sensul de valori personale.
Măsura în care valorile personale și valorile profesionale sunt congruente și le putem trăi, are implicații înainte de toate asupra omului, apoi asupra profesionistului și, prin acesta, asupra întregului domeniu.
Concluzionând, a ne cunoaște valorile personale și profesionale, cele din mediul de lucru, a vedea în ce măsură acestea sunt aliniate, a reuși să le trăim, este important cu atât mai mult cu cât, din experiența mea, implicațiile unei incongruențe între acestea devin mai apăsătoare la nivel de conflict interior asupra profesioniștilor dreptului, întrucât ei sunt cei care activează în chiar sistemul care se ocupă cu asigurarea respectului, egalității, binelui.
Atunci când valorile noastre cele mai importante, acelea care ne definesc, nu-și găsesc locul și în activitatea pe care o desfășurăm, profesionistul este în pericol, pentru că cea mai semnificativă parte a lui, cine este el ca întreg, ca om, nu-și găsește expresie în activitatea zilnică.
Și, odată cu acesta, are de suferit și ideea de ”bine” și ”dreptate”.
Într-o realitate în care linia dintre viața personală și viața profesională este tot mai ștearsă, pentru că în multe situații este dificil să fie separate total, ceea ce ne alimentează, ceea ce ne dă sens devine prețios. Iar apelul la valorile noastre poate fi una dintre soluții.
Vă doresc să trăiți în spiritul valorilor personale și profesionale aliniate, valori pe care să le practicați în mod pozitiv.
În încheiere, parafrazez o idee care are legătură cu rândurile de mai sus și care merită aprofundată. Ideea îi aparține lui Julie Morgenstern – printre altele și autoarea cărții Organizing from the Inside Out – care spune că echilibrul dintre viața personală și cea profesională este despre cum îți petreci timpul și lucrând, și relaxându-te, nefiind doar despre cât timp petreci lucrând sau nelucrând. Și aceasta pentru că ceea ce facem într-o zonă a vieții noastre, ne alimentează energia în cealaltă.
Până data viitoare… Stay curiouS 🤓
