22 Decembrie
Acesta este un articol-fulger, pe care îl scriu direct pe mobil, întrucât timpul mă presează deja.
De ce? Deoarece, conform tradiției ultimilor ani, ar trebui să fiu deja în piață, la castane și vin fiert.
La nivel personal, 22 decembrie este o zi în care am învățat încă o dată că un final este un început. Deci, prin prisma lecției, rămâne în biografia mea, o zi importantă.
Ca orice om, am și eu câteva de genul acesta în viață.
Însă nu foarte multe până acum, pentru că poate ce m-a caracterizat cam dintotdeauna a fost loialitatea. Mă caracterizează și în prezent, însă cu unele nuanțe binevenite: loialitate setului de valori în care cred, loialitate celor apropiați și puțini care m-au susținut, din iubire. Și aceasta pentru că loialitatea și bunătatea față de ceilalți, începe cu loialitatea și bunătatea față de mine/de tine. Altfel, nu prea ai cum. Ca aproape orice copil, tânar și adult, am înțeles pe propria-mi piele că ceilalți te pot valoriza condiționat (de performanța ta, de cheful lor sau de diversele lor interese). Și atunci am învăț mai greu despre loialitate sau bunătate față de mine. Am început să și practic, după ce am înțeles că am dreptul să fiu bine și ca există aspecte care nu sunt negociabile pentru mine, tocmai pentru că eu sunt eu. Deci, nu sunt și nu voi fi tu. Și nici invers, ceea ce e perfect din punctul meu de vedere.
Dar să revin la ce vreau sa spun.
În urmă cu câțiva ani, pe 22 decembrie, cu câteva plase pline de hârtii pe care le luam cu mine, încheiam una dintre etapele vieții mele profesionale, etapă în care, ca orice om care își dă și el interesul, (mai) investisem și eu. Măcar timp. Dar ce s-a dus, chiar e bun dus 🙂
Nu am scris și nici nu cred că m-am referit pe blog la acel moment, pentru că sufletește stările mele au fost destul de amestecate.
Rațional, mi-am zis că ce a fost, a fost. Pe mine, conflictul (în afara celui interior! 🤭) nu cred că mă caracterizează. Iar aceasta, de fapt, a și fost una dintre problemele mele, pentru că a evita nu mi-a adus nimic bun. Niciodată. Însă, este și evitarea o strategie de supraviețuire, până când costul ei devine prea mare și îți impune a o abandona.
Din tot parcursul de atunci, sunt unele aspecte pe care sigur nu le-am uitat 🙂 și pe care aud că le experimentează și alții – am câteva exemple în minte din sesiunile de coaching. Dar dacă ceva am făcut după toată zăbava aceea prin aceea parte din domeniu, sigur am reflectat pe marginea celor care s-au ivit în calea mea și am concluzionat ca ceva am avut de învățat (vorba englezului: forgive, not forget!) Iar modul în care etapa aceea s-a derulat și încheiat, nu vorbea exclusiv despre mine și despre istoria mea (la care, de fapt și printre altele, lecția de atunci mă trimitea degrabă, ceea ce nu am putut să-i refuz). Vorbea despre mult mai mult; vorbea despre limitări și rigidități dintr-un mediu și domeniu care amprentează, despre mentalități, despre modul în care, până la urmă, părți din societatea și cultura noastră – în care ne trăim viețile – sunt și continuă să existe.
Bonus: pe asta cu “vocația finalurilor” în relațiile interumane, puțini cred că o au. Astfel, zilele și orele din urmă au fost cele care mi-au întărit convingerea că decizia a fost, în cele din urmă, naturală și potrivită.
Ulterior, nu foarte târziu, mi-am confirmat mie că nu greșeam când mă gândeam la finaluri așezate, citind, cred, printr-una dintre cărțile lui G. Gyorgy (o lecție atât de frumoasă, încât ar merita să scriu cândva despre ea).
De atunci, a trecut ceva timp. Și, întrucât, timpul nu mi s-a scurs doar cu lecții de învățat, ci și cu momente de împlinire, foarte faine, așa, la ceas aniversar, vreau să vă împărtășesc din ce am descoperit și am experimentat la nivel personal în sfera relațiilor de muncă/profesionale.
And… here it goes like this:
- Autocunoașterea este cheia. În orice domeniu de activitate și în orice arie a vieții. În domeniile rigide, chiar mai mult. Nu doar psihologii au nevoie de noțiuni de psihologie. Cunoaște-te pe tine însăți/însuți, pentru că tu ești cel mai bun prieten al tău și/sau cel mai mare dușman. Există atâtea informații, atâtea forme/moduri/tehnici de dezvoltare personală/consiliere/terapie, încât poți începe oricând și de oriunde. Doar începe. Ca să te poți dezvolta profesional (în orice domeniu), este aproape imperativ să te dezvolți personal. Și ca să discerni când nu este vorba despre tine, despre ce ai spus sau făcut sau nu, ci este vorba despre celălalt și proiecțiile sale.
- Crede în tine. Neîncetat. Tu ești cu tine, clipă de clipă și contezi în fiecare clipa.
- Dacă prima impresie în legătură cu o persoană sau situație este… not so great, de obicei este corectă. Dar, mai sunt și excepții (toții mai avem și câte o zi prostă). Așa că… keep an open mind.
- Ajută, când și dacă poți și dacă nu-ți faci ție sau altora rău.
- Vei avea de rezolvat probleme. Astfel, în ceea ce privește munca, parcă Mark Manson spune că atunci când intenționăm să alegem cu ce ne vom ocupa timpul, e bine să ne întrebăm așa: “Cu ce probleme vreau să mă confrunt?” Așa… nu vei munci, ci vei rezolva probleme care te pasionează.
- Relațiile (umane, nu ”pilele”) sunt importante – Cele sănătoase; Cele nesănătoase, sunt lecții puternice, însă vin cu costuri mari. În primul rând, relația cu tine însăți/însuți este importantă. Astfel, revezi pct. 1.
- Cum te simți, este important. Oamenii sunt ființe emoționale; amintirile noastre cele mai dragi conțin emoții, la fel ca și cele mai nefericite. Învață să-ți recunoști emoțiile și să le folosești sănătos. Sunt acolo să te ajute, nu să te încurce.
- Sărbătorește ori de câte ori ceea ce ai reușit sau ai obținut contează pentru tine.
- Când nu te mai regăsești în ceea ce faci, schimbă. Ai mai multe abilități decât crezi. A desfășura o activitate în care nu mai crezi sau în care nu-ți găsești sensul, te (poate) umple de regrete și frustrări. De ce ți-ai petrece timpul așa?!
- Dacă înțelegi că poți fie să câștigi, fie să înveți, vei câștiga de fiecare dată.
- Gândurile și vorbele sunt puternice. Atenție la ce gândești și la ce vorbești. Faptele nu mint. Așa că, atenție la fapte.
- Trecerea timpului și moartea sunt singurele certitudini. Pâna la momentul ultimei, trăiește-ți timpul. Frumos (de preferat).
Gata! Am plecat că este necesar, conform pct. 8 și 11 de mai sus 🙂
Până data viitoare… Stay curiouS 🤓
