Tatei – acolo sus, printre stele
E ziua ta, în cer,
Și-i masă mare…
Cu mama și bunicii… Și unchii și mătușa…
Știi… tot mai puțini p‘aicea.
Nu simt că ajung acum,
dar când ajung… Promit să ne plimbăm pe unde n‘apucarăm cât am fost aicea. Promit.
E ziua ta. E masă mare în cer.
Și-i prima data aicea… când ziua ta e’n cer.
Secțiunea aceasta a site-ului redebutează de ziua tatei, pentru a deveni spațiul în care voi posta din momentele de inspirație proprie. După mult timp, am scris o poezie în care am încercat ca emoțiile pe care încă le simt în urma pierderii tatei să prindă forma cuvintelor.
Niciodată, nu e puțin lucru a da formă emoțiilor.
Forma pe care le-o dau eu este în scris. Și câteodată în fotografie.
