Știți vorba aceea: ”Când te bagi în troacă, te mănâncă porcii” ? Da?
Și știți că prin viață se întâmplă să și intrăm prin câte o troacă? Nu? Da?
Ok.
Nu despre aceasta este vorba în articol 🙂
Am vrut să am o introducere puternică 🙂 ca să vă captez atenția.
Iar dacă am reușit, e timpul să fac repejor un viraj MAREee ca sa nu irosim prea mult timp.
V-ați relaxat? Da? Perfect 🙂 Atunci, este timpul pentru… INSPIRAȚIE.
Am avut ocazia ca într-o după masa dintr-un an în care viața mea era mai plină de oameni dragi, să adresez câteva cuvinte undeva, într-un loc. Și în acel context, am făcut referire la un concept pe care l-am păstrat aproape de mine de când l-am întâlnit: conceptul „transmiterii prin reverberație”. Acesta semnifică în esență „a lăsa în urmă ceva din experiența ta de viață; o urmă, o mostră de înțelepciune, îndrumare, virtute, consolare care să fie transmise celorlalți, cunoscuți sau necunoscuți”. Îi aparține lui Yalom.
În urmă cu câteva zile, mi-am dat seama că am dat peste concept din nou. Și nu doar de această dată.
De fapt, aproape sigur ați dat și voi, pentru că versiuni similare ale acestei povești reale 🙂 s-au întâmplat în jurul fiecăruia dintre noi. Poate doar că nu ne-am aplecat mai atent asupra semnificației lor.
Așa că, iată povestea, pe scurt:
A fost și este, nu foarte de demult și nu tare de departe, o persoană ca oricare dintre noi – nu spun cine 🙂 – care a reușit ca într-un timp relativ scurt să-și echilibreze starea de sănătate. Într-un mod simplu și accesibil fiecăruia dintre noi atunci când intervine o asemenea situație deloc de dorit: a înțeles că sănătatea sa este importantă și valoroasă, a urmat tratamentul și indicațiile medicului, a început să vorbească despre cum se simte, a început să-și cunoască emoțiile și a adăugat la toate acestea ceva mișcare, în limite rezonabile.
În loc să se panicheze, să catastrofeze sau să ignore ce i s-a spus sau să spună ”eu nu pot” sau să-și plângă de milă, a ales să încerce în fiecare zi să fac un pas în direcția benefică.
În unele zile i-a fost mai ușor, în alte zile i-a fost mai puțin ușor, poate chiar ceva mai greu, dar nu a renunțat.
Încet, lucrurile au prins contur.
Și timpul a trecut, iar ceea ce se întâmpla, devenea vizibil. Se simțea mai bine și se vedea că este mai bine.
Și fără să urmărească, a devenit sursă de inspirație că se poate face ceva, că este și un alt mod de a REACȚIONA și de a ACȚIONA.
Și poate cel mai frumos a fost atunci când i s-a spus că persoane pe care nu le cunoaște, au auzit despre parcursul său și ce a reușit. Și motivate, unele dintre aceste persoane pe care nu le cunoștea, au început la rândul lor să facă mici schimbări, să se miște și… să obțină rezultate.
Poate să fie puțin lucru din perspectiva unora, însă eu aleg diferit și zic diferit.
Aleg să văd o sursă de inspirație în această poveste scrisă repejor 🙂 în care omul inspirațional poate fi oricare dintre noi. Și mai mult: este în fiecare dintre noi 🙂
Nu este nevoie să epatăm sau să facem acțiuni extreme ca să ieșim în evidență cu scopul de a fi în centrul atenției și a inspira neinspirat 😛 nu este nevoie nici să facem alegeri personale sau profesionale care nu sunt în acord cu noi și valorile noastre doar pentru că alții le fac.
De ce? Pentru că urma fiecăruia dintre noi are dreptul să fie diferită, unică.
Iar urma poate fi reprezentată printre multe altele și de o acțiune benefică pe care am ales să o facem pentru noi, înspre noi.
Să acționăm benefic în ceea ce ne privește, poate fi sursă de inspirație pentru alte persoane; unele, chiar necunoscute. Iar urma pe care o lăsăm în jurul nostru, poate fi mai mare decât am putea crede.
Pot acțiunile mai mici sau mai mari pe care le facem cu grijă și bunătate înspre noi și înspre sănătatea noastră să schimbe lumea? Reverberează ele? Eu am ales răspunsul 😛
Până la următorul articol, îndemnul meu rămâne același… plus încă ceva:
Stay CuriouS 🤓
and…
InspirationaL 🙂
